A trecut un an de când ființa vie și poetul luminii și al iubirii, Ioan Gyuri Pascu și-a luat chitara și și-a spus că de-acum se duce să concerteze prin ”alte locuri”. În primul an astfel de artiști nu se uită, e imposibil să-i dăm la o parte din locul lor. Nu știu unde e … Continuă să citești un an fără gyuri. mulțumim, lumină
După călătoria de ieri, mă simt nevoit să vă transmit și vouă tot ce mi-a trecut prin cap după o excursie ”altfel”, poate vă plecați privirea și peste experiențe noi și ulterior vă arăt și cele mai tâmpite fotografii pe care le am. Acum parcă mai merită citit articolul, nu? Ascultați acum. Ieri am întâlnit … Continuă să citești CĂLĂTORUL ȘI CĂLĂTORIA
Am tot ”atacat” subiecte de-a lungul blogului meu, diverse și destule, zic eu, dar n-am ajuns până la muzică. Azi cred că a venit vremea, pentru că unora li se pare că scriitorii, artiștii sau orice persoană care se manifestă frumos ascultă muzică clasică. Așa e, muzica clasică e ascultată de noi, oamenii-suflet-manifest, dar … Continuă să citești MUZICĂ
Azi vreau să mulțumesc profesorului. Nu sunt ipocrit, nu mulțumesc tuturor profesorilor care au colaborat spre distrugerea mea morală, ci îi mulțumesc profesorului-prieten, care a colaborat cu subconștientul meu spre păstrarea minții mele întregi. Și e greu, cel mai bine îl înțeleg pe dânsul, căruia rar i se mulțumește, dar atunci când asta se întâmplă, … Continuă să citești Azi îți mulțumesc!
Observ că tocmai sinceritatea mea poate fi considerată indiferență atunci când oamenii se obșinuiesc cu ea, și nu am nimic împotrivă, dar ei trebuie să știe că sinceritatea nu e o indiferență, este o formă superioară de grijă și compasiune, astfel încât simți că nu trebuie să-i oferi unui om minciunile pe care le oferi … Continuă să citești OMUL CU VIOARA NU ÎȘI VA FRÂNGE VIOARA
Același subiect ca și de Crăciun. Dărnicia sau pretinsa dărnicie cu care voi vă hrăniți sufletele. Mvai, ce oameni buni sunteți (pe naiba, fiți darnici mereu, mincinoșilor). E chiar așa greu să fiți buni mereu? Măcar nu mai încercați, pentru că nu păreți niște oameni buni dacă împărțiți colaci tari, încât cei care primesc astfel … Continuă să citești Ești darnic doar de sărbători? Renunță!
Inspirat de Nichita Stănescu (glorie veșnică, alte vrăjeli), m-am gândit la ce a spus el în urmă cu ceva timp, că oamenii sunt păsări cu aripile crescute înăuntru. Poate nu are sens pentru voi, poate nu înțelegi, poate nici el nu s-a înțeles (deși sunt sigur că a făcut-o, era mai lucid după doza zilnică … Continuă să citești Oameni și păsări
Acum nu-mi săriți în cap că nu respect femeile și tâmpenii. Ascultați mai întâi ce am de spus. Eu cred că femeia nu ar trebui respectată și iubită doar o zi într-un an, cum se și întâmplă. Să ne amintim de ”sclavele” astea odată pe an și să le mințim că le iubim și înseamnă … Continuă să citești O zi ca oricare alta
Rezist. Cum rezist? Rezist prin muzică. Prin simțire deci. Niciodată nu strică Mozart, Yiruma, Chopin, chiar dacă e doisprezece noaptea și toată lumea doarme, dar tu nu poți adormi, căci ești un gânditor înnăscut și îți faci o mulțime de scenarii posibile în viață (ți le faci pe toate adică). Și pe deasupra sunt și … Continuă să citești Cum rezist?
Bine, nu știu ce m-a apucat, mă gândeam pur și simplu la ce se află între două cuvinte. Un spațiu, poate o virgulă, poate un punct. Poate un semn al întrebării sau poate doar niște puncte de suspensie. Apoi, gândindu-mă mai mult, mi-am dat seama că între două cuvinte se poate afla doar un necuvânt. … Continuă să citești Între două cuvinte
Gîndurile călătorului 